joi, 24 noiembrie 2011

Etapele depresivului anonim

Dupa ce totul s-a terminat, am inceput sa trec prin diverse stadii de comportament, etape care stiam ca trebuie sa le parcurg.
Mai intai am fost in faza de durere, o depresie care s-a lasat cu zacut in pat si plans la greu. Apoi cea de negare in care am refuzat sa cred ce mi se intampla, imi tot spuneam ca lucrurile se vor intoarce la normal intr-o zi, asa cum au fost mereu. Dupa am trecut la stadiul de furie, o ura adanca crestea in mine pentru persoana care m-a ranit si o dorinta fierbinte in care ii doream sa sufere la fel de mult cum sufar si eu. Iar apoi a urmat partea in care ma calmez si trec la stadiul de acceptare, gasesc puterea de a merge mai departe, de a-l uita si de a-l lasa cu viata lui complicata si neinteleasa. Sa zicem ca totul e bine pana aici si ca e normal ca un om sa treaca prin asta. Insa nu mai e normal cand aceste stadii incep sa se repete la un anumit interval. Sincer incep sa cred ca sunt nebuna, ca nu mai sunt un om in toata deplinatatea mintala.
In prezent sunt la stadiul de acceptare din nou. In mine s-a trezit iarasi spiritul care isi doreste alta viata si o alta iubire, imi doresc sa cunosc oameni noi si sa imi aduc vechii prieteni langa mine. Nu mai imi pasa de ce a fost. Vreau sa calc pe un alt drum, insa unul asfaltat, diferit de cel anterior ce era acoperit cu pietricele care te inteapa in talpa atunci cand pasesti. Astazi asta simt si sper sa raman asa pentru mult timp. Insa nu stiu cum voi fi saptamana viitoare si prin ce tulburari voi mai trece. Fiecare informatie despre el ma afecteaza si ma intoarce din drum. Si uite asa imi irosesc timpul cu tampenii de ordin sentimental care ma impiedica sa duc o viata normala.

8 comentarii:

  1. Măi, nu vă mai luaţi după poveştile astea!
    Omul e o structură vie, nu un roboţel care funcţionează strict după tipare.

    Emm,
    eu cred că ai nevoie de timp. Renunţă la sugestiile negative şi relaxează-te. Unele lucruri trec mai repede, altele mai greu. Depinde cât de mult a contat fiecare în viaţa ta. Şi lasă-le naibii de teorii.
    Eşti un om normal, sănătos dpdv psihic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca e ceva de invatat din asta Enthe. Nu ma intreba.
    Blue nu zic ca e un tipar general, ci un tipar al meu. Etapele prin care trec eu. Le-am mai experimentat si in trecut, dar odata ce "fericirea" a revenit in viata mea, am preferat sa uit sau sa ignor suferinta.
    Multumesc ca ma vezi ca un om normal. Sper ca vor trece mai repede si voi uita. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu era vb de un tipar învăţat. Eu mă refeream la teoria de care pomeneşti tu în postare. De paşii aceia, succesiunea stărilor care ar trebui urmate de om întocmai, ca să valideze teoria.
    :)
    Eşti şi suntem oameni normali.
    Cui nu-i convine afirmaţia mea, n-are decât să ajusteze teoria după noi!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Te-am vazut si eu azi, esti draguta si pe dinauntru si pe dinafara:)
    Ai grija de tine si mult noroc in toate, numai bine:))

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am vrut sa para ca o teorie Blue. Am vrut sa descriu starea asta repetitiva in care ma aflu. Vreau sa scap de ea.

    Multumesc Summer! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai citit articolul ce ti l-am dat in urma cu ceva timp? De ai spus ca il citesti a 2-a zi din cauza unei dureri de cap.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit Enthe, dar tot nu ma ajuta. Am obosit sa cred in vorbe. Nu ma ajuta cu nimic cuvintele, nu au nici o putere asupra mea. Poate ca doctorul acela a reusit, eu nu pot. Singura trebuie sa ies din asta si trebuie sa-mi gasesc ritmul. Prima data cand sunt singura, poate ca e si din cauza asta. offff, nu stiu...

    RăspundețiȘtergere