sâmbătă, 7 aprilie 2012

Work, work & work

Absenta mea pe blog in ultima saptamana se datoreaza noului job pe care il am. Si cum am multe muuuuuuuulte de memorat, citit, studiat, etc. ca sa ajung sa cunosc foarte bine obiectul de activitate si sa cunosc situatia si procedurile, programul meu zilnic este undeva intre 8.30am si 9.30 pm.
Laptopul meu cred ca e singurul care se  bucura de aceasta pauza bine meritata, avand in vedere faptul ca nu l-am mai deschis de o saptamana. Nu mai stiu ce este Facebook, blog, mail, my space, carti si multe altele. Ma multumesc cu cele 5 ore de somn zilnic si cu bautura energizanta ce ma tine treaza zilnic. Dar sa nu credeti ca ma plang. O, nu! Ma tin tare si ma ambitionez mai mult ca niciodata. In aceasta batalie, eu voi castiga. :)

Dragii mei, va urez o saptamana frumoasa (cea care urmeaza) si ne mai vedem week-end-ul viitor. Pana atunci bucurati-va de week-end.

P.S. Ah, da! La multi ani de Florii celor ce poarta nume de floricica. :D

luni, 26 martie 2012

Vis

Cum se face ca unele vise sunt atat de reale, incat le poti atinge? De ce a trebuit sa fiu martora unui lucru atat de oribil si totusi ireal? Stau si privesc neputincioasa, vreau sa spun cuiva ce se intampla, insa cuvintele nu vor sa iasa. S-au blocat undeva si mi-au inclestat gura. Vreau sa tip, insa nici asta nu pot sa o fac. Privesc si doar lacrimile incep sa curga usor pe obraz. Parca au fost plantate sa stea acolo si in neputinta mea privesc in continuare ce se intampla. Totul pare atat de real. In final ochii mi se deschid, imi dau seama ca a fost un vis urat. Doar durerea sfasietoare ce o am in suflet va ramane acolo pana cand ii va locul uitarea.

marți, 20 martie 2012

Prajitura cu fructe

M-am gandit sa impart cu voi aceasta delicioasa prajiturica cu fructe de padure ce se serveste in benzinariile OMV la promotie cu cafeluta.


luni, 19 martie 2012

Surpriza

Nu ma asteptam sa aflu ca Jurnalul National a dat faliment.
Sincer, nu am mai urmarit stirile de ceva timp, asa ca nu stiu ce mai e nou, iar presa online nu am mai avut timp sa o citesc.
Vestea a venit din partea unei cunostiinte (care e inca la liceu). Profesorii le-au inmanat o lista cu carti care pot fi cumparate cu numai 6 lei. Asa ca...de ce nu? Am dat comandat carti de Radu Tudoran :), favoritul meu.


sâmbătă, 17 martie 2012

Update

Asa e! Nu am mai scris de mult despre mine. E ceva timp de cand nu am mai umplut paginile jurnalului meu.
A venit primavara! Mie nu mi-a adus flori sau martisoare, ci altceva. O noua poveste. Exact!
Aminitirile trecutului se astern undeva pe fundul urciorului Danaidelor si fac loc unora noi.
Indragosita nu sunt, asa ca hai sa nu sarim la concluzii trase rapid. Insa mi-am reamintit ce inseamna sa primesti o imbratisare calda de la o persoana care iti duce dorul, un sarut dulce si suav, tremurul din tot corpul cand il simti pentru prima data, un zambet placut, o mana calda care sa te prinda de mana si sa nu-ti dea drumul.
Suna frumos, nu?
E o aventura in care voi lasa totul la voia intamplarii, fara nici o graba si nici un plan. ;)

sâmbătă, 18 februarie 2012

Blog nou

Dragii mei,

In urma dorintei pe care am simtit-o in ultimele zile de a citi carti pe nerasuflate, mi-a venit ideea sa impartasesc cu voi ceea ce am citit, impreuna cu opiniile mele.
Pentru asta am deschis un nou blog:
http://my-dot-book.blogspot.com/

Va astept! :)

vineri, 17 februarie 2012

ma adresez "tie"

Printre primele lucruri care m-ai invatat, a fost intotdeauna sa te intreb inainte de a te acuza sau sa ma supar fara rost. As fi vrut si tu sa faci la fel, as fi vrut sa ma intrebi inainte de a-mi afisa un comportament imatur, sa rupi legatura fara nici un cuvant. Te-am privit intotdeauna ca un om matur, iar acum imi arati cat de copil poti fi. Nu ma asteptam.
Ieri am fost suparata si chiar m-a durut. Sincer, nici nu stiu de ce. In sinea mea am crezut ca totul e aranjat si ca nu mai imi pasa. Ma simt ca si cum am pierdut ceva ce era deja pierdut. Imi placea sa te am "aproape", sa stiu ca inca ma mai privesti. Ceea ce am spus nu avea nici o legatura cu tine si nu aduceam acuzatii persoanei tale, precum probabil ai crezut. Am incetat de mult sa te mai consider responsabil de tradare, am incetat sa mai caut vinovati si sa aflu de ce nu a mers. Nici unul din noi nu e vinovat, ci pur si simplu asa au fost asezate sortile pentru noi. Cred ca e de ajuns sa credem asta si sa ne continuam vietile.
Pentru binele nostru am luat decizia sa nu te caut sa-ti explic. Poate ca asta e portita ta de scapare din restul acesta de prietenie pe care-l afisam amandoi, o prietenie in care nici unul din noi nu avea curajul sa-i puna punct. E mai bine sa se termine asa si sa nu avem regrete...cred.  :)

marți, 14 februarie 2012

hai sa citim

In ultima saptamana creierul meu a fost avid sa citeasca cat mai mult. In ultimele trei zile am citit patru romane si o carte de management din facultate. Nu ma puteam opri. Calculatorul l-am uitat de mult si abia daca am mai deschis pagina de facebook sa raspund la mesajele primite. Am ignorat aproape totul.
Parca as fi pe sezoane. Am momente in care nu ma ating de carti cu saptamanile, insa vine si perioada in care simt aceasta dorinta continua de a-mi hrani mintea, de a-mi dezvolta memoria si cunostiintele. Asa ca in perioada urmatoare o sa tot profit de aceasta stare pe care o am si o sa citesc continuu pana cand pot spune "suficient!stop!".
Si pentru ca am tot citit, mi-a venit si o idee. De acum inainte o sa impartasesc cu voi ceea ce citesc si recomand...sau nu. :)


Azi sunt furioasa, nervoasă, plina de draci. Sper sa reusesc sa uit si sa ma concentrez pe ale mele fara sa ma mai gandesc.
Stiu ca e un cuvant urat, unii oameni spus ca "a urî" inseamna sa doresti moartea cuiva. Ei bine nu as merge atat de departe. Ceea ce vroiam sa spun e ca urasc oamenii prosti care printr-o singura actiune reusesc sa arunce tot ce au, doar ca sa traiasca o aventura efemera.
Astazi de dimineata am primit vestea ca o cunostiinta  si-a parasit copilul si sotul pentru a fugi cu un tantalau pe care l-a cunoscut pe internet. Stiu ca nu va dura si stiu ca se va intoarce ca un caine cu coada intre picioare, insa pentru ea, nu-mi fac mari sperante ca va fi primita cu bratele deschise. Si sincer nu imi pasa de aceasta persoana, insa imi pare rau pentru cei ramasi in urma, pentru cei care sufera si pentru cei care plang. Trecand printr-o experienta asemanatoare, ii inteleg si stiu cat de mult poate sa doara tradarea unui om in care aveai incredere.
In final se pare ca nu toti oamenii sunt satisfacuti cu faptul ca au o familie sau o persoana draga care intotdeauna e acolo pentru ei sa-i sustina si sa-i iubeasca.

oameni prosti...


joi, 26 ianuarie 2012

Enjoy your life

Ma intristez de fiecare data cand aud povesti despre persoane care decid sa nu mai traiasca. In seara asta am auzit o poveste despre o adolescenta care era mai mare cu un an decat sora mea si nu am putut sa ma abtin sa nu plang. As fi vrut sa nu faca asta. Sunt atate lucruri de care sa ne bucuram in aceasta lume, atatea locuri de vazut...Sincer, chiar nu merita sa mori in numele iubirii, mai ales cand sfarsesti sfasiata din cauza ei. Prefer sa traiesc cu durerea, sa port mereu acea cicatrice in suflet, decat sa mor.
Nu puteam afla niciodata ce se ascunde in sufletul unui om, in special cand acea persoana mascheaza cu un zambet fals toata durerea. De aceea am decis cu mult timp in urma ca voi face tot posibilul sa aduc oamenilor un zambet pe buze si sa le arat ca viata merita traita. Si sper ca zambetul meu le va aduce un strop de bucurie si ii va schimba.

Enjoy life & don't forget to smile! :)


luni, 9 ianuarie 2012

Rugaciune


Daca arunc o privire asupra mea si asupra trecutului meu, nu pot spune ca sunt un om credincios. Mi-am intors privirea catre El numai in momentele de cumpana, tristete sau disperare. Si imi pare rau ca a procedat astfel. Incerc sa ma schimb, sa schimb ce eram, sa ma gandesc si la ceilalti si sa am grija si de sufletul meu. Vreau intr-o zi sa pot afirma fara nici o retinere ca sunt un om mai bun prin faptele si gandurile mele. 
Dupa cum am spus nu sunt un om credincios, nu merg la biserica, si nici nu mai postesc.  Obisnuiam sa fac toate acestea in liceu datorita dirigintei mele, un om bun care ne-a influentat in mod pozitiv si ne-a determinat sa vrem sa fim mai buni. E ciudat cum se petrec lucrurile cand un om inceteaza sa mai fie prezent zi de zi in viata noastra. Probabil ca dansa ne-a dat “drumul” din mainile sale sperand ca a facut tot posibilul pentru noi, ca ne-a dat incredere si spera ca vom fi oamenii pe care si i-a imaginat. 
Intr-un fel am dezamagit-o.  Dupa, am reusit sa intru intr-un con de umbra, decat sa infloresc.
Am cautat fericirea intr-un loc unde nu era, m-am prabusit sub greutatea acestei cautari si continue lupte, si dupa atata timp am reusit sa ridic sabia si  a afirm ca am castigat o batalie.
Lupta continua in  regasirea fericirii si a iubirii in sufletul altui om care va fi capabil sa mi le ofere. Suna frumos, nu?

Se spune ca Dumnezeu e constiinta in om, acea voce interioara care ne ghideaza si ne spune ce e bine sau rau, ne atentioneaza cand ar trebui sa ne simtim vinovati, ne spune cand sa fim atenti la sentimentele celor din jurul nostru si ne arata si celelalte fete ale cubului, daca il intoarcem.
Intr-un fel ma bucur ca acea voce inca mai e cu mine si ma ghideza in continuare. Pentru mine inseamna mult, inseamna ca inca nu m-a parasit si inca mai merit sa fiu salvata.
In toata aceasta perioada de regasire, m-am atasat de multe persoane, oameni pe care ii intalnisem candva, dar niciodata nu le-am oferit timpul necesar sa-i descopar si sa aflu cum gandesc. Am castigat si noi prieteni care au ajuns sa imi fie dragi, chiar daca nu i-am intalnit niciodata, dar mi-au oferit ocazia sa vad ce e in sufletul lor, mi-au permis sa ii descopar si sa ii stimez pentru ceea ce sunt.

Acum cateva luni ma aflam la cel mai jos punct din viata mea. Simteam ca nu mai avea rostul sa mai traiesc, ca nu sunt un om care sa mai merite asa ceva. Nu mai indrazneam sa ma mai uit in sus si sa-i cer ajutorul, nu mai indrazneam sa-i cer sa-mi aline suferinta. Imi era rusine sa mai cer ceva pentru mine. Intr-un fel meritam sa fiu abandonata. In cele din urma, ce am facut eu ca sa-l rasplatesc pentru toate datile cand si-a aruncat privirea asupra mea? Nimic.
Dupa un timp am aflat ca o prietena draga sufletului meu (din alta tara) s-a imbolnavit de pneumonie. Lupta de 2 luni de zile cu aceasta boala si se inrautatea zi de zi. Am inceput sa ma gandesc la ea, la cei doi copii frumosi pe care ii are si sa simt durere in suflet numai la gandul lor. Vroiam sa fac ceva pentru ei, vroiam sa fiu acolo sa am grija de ea. Ma simteam neputincioasa in fata ei. Atunci a fost prima data cand am reusit sa imi impreunez mainile si sa-i cer sa abia grija de ea. Zi de zi ii ceream sa vegheze asupra lor si sa ii aduca vindecarea. In final ea si-a revenit si este bine. Sunt fericita! Si inca ma mai rog pentru ea.
Apoi cu timpul lista mea a inceput sa se mareasca. In rugaciunile mele am adaugat toti oamenii pe care ii iubesc si care imi sunt dragi, iar cu timpul i-am adaugat si pe cei care m-au ranit, dorindu-le fericirea. Din toate acestea am realizat ca nu sunt atat de singura pe cat credeam. Era mai trist daca nu aveam pentru cine sa ma rog. Insa am si sunt recunoscatoare pentru asta.
Am reusit sa trec peste durerile mele gandindu-ma ca sunt sunt alti oameni care au suferit mai mult decat mine sau sufera in prezent. Acum durerea mea pare sa fie o intepatura de albina pe langa a celorlalti. Voi incercat din rasputeri sa le aduc un zambet pe fata si nu ma voi lasa pana nu voi reusit. E o promisiune!

Iti multumesc Doamne pentru ziua de astazi, pentru bucuriile ce mi le-ai adus, pentru  prietenii pe care mi i-ai scos in cale si pentru ca mi-ai permis sa mai traiesc inca o zi sa ma bucur de viata!

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Back to school

Pentru ca ma plictiseam si nu aveam ce face, am decis sa fac ceva cu timpul meu. In afara studierii unei limbi straine pe care mi-am propus sa o stapanesc, am decis sa ma inscriu la un alt MBA. Asa ca...zis si facut. Am depus o cerere de inscriere pentru obtinerea unei burse si am primit-o.
Acum nu-mi ramane decat sa fiu serioasa, sa ma concentrez si sa imi organizez timpul intre celelalte activitati si studiu. In cazul meu, daca nu obtin nota mare....nu ma mai joc. :P (glumesc)

Acum. Care credeti ca e cea mai buna metoda de a studia?





miercuri, 4 ianuarie 2012

Aproape de un vis

Nu toti oamenii pot afirma ca un job poate fi un vis. Poate ca sunt o ciudatenie ca am transformat dorinta de a avea un anumit loc de munca intr-un vis. E un "dream job" pentru mine si imi doresc atat de mult sa reusesc.
Incerc sa nu ma descurajez aici. Cu cat devin mai entuziasmata, cu atat de mult reusesc sa o dau in bara si niciodata nu merg mai departe. Ca si cum entuziasmul meu imi poarta ghinion. Daca aveti o labuta de iepure sau o pisica maneki neko in plus, imprumutati-mi-o si mie. Promit sa o returnez :D
Astazi o sa ma pregatesc serios, o sa lucrez la abilitatile mele, la raspunsurile ce va trebui sa le dau (tin sa ma incurc uneori) si la tinuta :D
Wish me luck! I'll try my best. :)
Maneki neko