Intotdeauna am admirat in filme eroinele care la finalul filmului porneau pe un nou drum in viata, catre un oras strain si isi refaceau viata de la zero. Admiram taria lor de a merge mai departe dupa ce au trecut printr-o drama sau o serie de aventuri.
Cam prin acestea trec si eu si nu exista moment in care sa nu imi pun intrebarea daca voi reusi sa pornesc singura spre necunoscut. Poate ca peste cativa ani aceasta intrebare nu isi va mai avea rostul, cand o sa am un loc al meu inconjurata de cunoscuti. Insa acum aceasta nu inceteaza sa ma chinuie si sa imi zgandare mintea, ca un mic personal drac.
Oamenii ma stiu ca un om puternic si mereu imi spun ca sunt fata inteligenta si descurcareata. Asta pentru ca asa ma vad ei, desi as fi preferat sa nu fie asa de teama ca o sa le insel asteptarile. Nu ma simt asa cum ma descriu. Inlauntrul meu vad un om slab ce tremura inaintea pasului ce urmeaza sa fie facut. Uneori ma panichez in mintea mea si ma intreb "ce naiba fac? ce drum aleg eu acum?". Dar acest sentiment nu reuseste sa se faca confortabil prea mult. Din interiorul meu o voce ascunsa adanc parca imi sopteste spunandu-mi "linisteste-te. o sa vezi ca totul va fi bine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu