Rugaciune

Daca arunc o privire asupra mea si asupra trecutului meu, nu pot spune ca sunt un om credincios. Mi-am intors privirea catre El numai in momentele de cumpana, tristete sau disperare. Si imi pare rau ca a procedat astfel. Incerc sa ma schimb, sa schimb ce eram, sa ma gandesc si la ceilalti si sa am grija si de sufletul meu. Vreau intr-o zi sa pot afirma fara nici o retinere ca sunt un om mai bun prin faptele si gandurile mele. 

Dupa cum am spus nu sunt un om credincios, nu merg la biserica, si nici nu mai postesc.  Obisnuiam sa fac toate acestea in liceu datorita dirigintei mele, un om bun care ne-a influentat in mod pozitiv si ne-a determinat sa vrem sa fim mai buni. E ciudat cum se petrec lucrurile cand un om inceteaza sa mai fie prezent zi de zi in viata noastra. Probabil ca dansa ne-a dat “drumul” din mainile sale sperand ca a facut tot posibilul pentru noi, ca ne-a dat incredere si spera ca vom fi oamenii pe care si i-a imaginat. 

Intr-un fel am dezamagit-o.  Dupa, am reusit sa intru intr-un con de umbra, decat sa infloresc.
Am cautat fericirea intr-un loc unde nu era, m-am prabusit sub greutatea acestei cautari si continue lupte, si dupa atata timp am reusit sa ridic sabia si  a afirm ca am castigat o batalie.
Lupta continua in  regasirea fericirii si a iubirii in sufletul altui om care va fi capabil sa mi le ofere. Suna frumos, nu?

Se spune ca Dumnezeu e constiinta in om, acea voce interioara care ne ghideaza si ne spune ce e bine sau rau, ne atentioneaza cand ar trebui sa ne simtim vinovati, ne spune cand sa fim atenti la sentimentele celor din jurul nostru si ne arata si celelalte fete ale cubului, daca il intoarcem.
Intr-un fel ma bucur ca acea voce inca mai e cu mine si ma ghideza in continuare. Pentru mine inseamna mult, inseamna ca inca nu m-a parasit si inca mai merit sa fiu salvata.
In toata aceasta perioada de regasire, m-am atasat de multe persoane, oameni pe care ii intalnisem candva, dar niciodata nu le-am oferit timpul necesar sa-i descopar si sa aflu cum gandesc. Am castigat si noi prieteni care au ajuns sa imi fie dragi, chiar daca nu i-am intalnit niciodata, dar mi-au oferit ocazia sa vad ce e in sufletul lor, mi-au permis sa ii descopar si sa ii stimez pentru ceea ce sunt.

Acum cateva luni ma aflam la cel mai jos punct din viata mea. Simteam ca nu mai avea rostul sa mai traiesc, ca nu sunt un om care sa mai merite asa ceva. Nu mai indrazneam sa ma mai uit in sus si sa-i cer ajutorul, nu mai indrazneam sa-i cer sa-mi aline suferinta. Imi era rusine sa mai cer ceva pentru mine. Intr-un fel meritam sa fiu abandonata. In cele din urma, ce am facut eu ca sa-l rasplatesc pentru toate datile cand si-a aruncat privirea asupra mea? Nimic.

Dupa un timp am aflat ca o prietena draga sufletului meu (din alta tara) s-a imbolnavit de pneumonie. Lupta de 2 luni de zile cu aceasta boala si se inrautatea zi de zi. Am inceput sa ma gandesc la ea, la cei doi copii frumosi pe care ii are si sa simt durere in suflet numai la gandul lor. Vroiam sa fac ceva pentru ei, vroiam sa fiu acolo sa am grija de ea. Ma simteam neputincioasa in fata ei. Atunci a fost prima data cand am reusit sa imi impreunez mainile si sa-i cer sa abia grija de ea. Zi de zi ii ceream sa vegheze asupra lor si sa ii aduca vindecarea. In final ea si-a revenit si este bine. Sunt fericita! Si inca ma mai rog pentru ea.
Apoi cu timpul lista mea a inceput sa se mareasca. In rugaciunile mele am adaugat toti oamenii pe care ii iubesc si care imi sunt dragi, iar cu timpul i-am adaugat si pe cei care m-au ranit, dorindu-le fericirea. Din toate acestea am realizat ca nu sunt atat de singura pe cat credeam. Era mai trist daca nu aveam pentru cine sa ma rog. Insa am si sunt recunoscatoare pentru asta.
Am reusit sa trec peste durerile mele gandindu-ma ca sunt sunt alti oameni care au suferit mai mult decat mine sau sufera in prezent. Acum durerea mea pare sa fie o intepatura de albina pe langa a celorlalti. Voi incercat din rasputeri sa le aduc un zambet pe fata si nu ma voi lasa pana nu voi reusit. E o promisiune!

Iti multumesc Doamne pentru ziua de astazi, pentru bucuriile ce mi le-ai adus, pentru  prietenii pe care mi i-ai scos in cale si pentru ca mi-ai permis sa mai traiesc inca o zi sa ma bucur de viata!