ma adresez "tie"

Printre primele lucruri care m-ai invatat, a fost intotdeauna sa te intreb inainte de a te acuza sau sa ma supar fara rost. As fi vrut si tu sa faci la fel, as fi vrut sa ma intrebi inainte de a-mi afisa un comportament imatur, sa rupi legatura fara nici un cuvant. Te-am privit intotdeauna ca un om matur, iar acum imi arati cat de copil poti fi. Nu ma asteptam.
Ieri am fost suparata si chiar m-a durut. Sincer, nici nu stiu de ce. In sinea mea am crezut ca totul e aranjat si ca nu mai imi pasa. Ma simt ca si cum am pierdut ceva ce era deja pierdut. Imi placea sa te am "aproape", sa stiu ca inca ma mai privesti. Ceea ce am spus nu avea nici o legatura cu tine si nu aduceam acuzatii persoanei tale, precum probabil ai crezut. Am incetat de mult sa te mai consider responsabil de tradare, am incetat sa mai caut vinovati si sa aflu de ce nu a mers. Nici unul din noi nu e vinovat, ci pur si simplu asa au fost asezate sortile pentru noi. Cred ca e de ajuns sa credem asta si sa ne continuam vietile.
Pentru binele nostru am luat decizia sa nu te caut sa-ti explic. Poate ca asta e portita ta de scapare din restul acesta de prietenie pe care-l afisam amandoi, o prietenie in care nici unul din noi nu avea curajul sa-i puna punct. E mai bine sa se termine asa si sa nu avem regrete...cred.  :)