Aceasta intamplare o pun in categoria "peripetii de revelion".
De sarbatori am decis sa stau pe la parinti. Craciunul cu ei, revelionul in alta parte.
Eh domnule! Nu s-a putut. Ati mai vazut parinte care sa puna botic ca nu ciocnesc cu el la 12 noaptea? Eu da si e al meu. Asa ca a trebuit sa-mi aman planurile si sa raman pana la 12 iar dupa 12.30 sa plec la destinatia finala.
Cand am plecat, mama spune "nu uitati sa luati cheile ca incuiem poarta dupa ce plecati". In fine, le-am luat. M-am distrat si pe unde am fost, insa in final pe la 4 dimineata m-a luat somnul si am decis sa ma intorc acasa. Am fost fata cuminte si nu am luat decat o gurita de sampanie. Cineva trebuia sa conduca inapoi spre casa. :D
Am ajuns acasa, am descuiat poarta, am bagat masina in curte si acum sa intram si in casa... O_O Usile incuiate si cu cheile in yala! Si incepem sa batem pe la geamuri mai discret, apoi un pic mai tare si nimic.
Sora mea, copil tembel si genial, in timp ce ma chinuiam sa descui usa inca o data (poate merge de data asta), o vad ca se duce spre geamul de la bucatarie si incepe sa ma strige. Ma chinui si vad ca tot nu merge sa deschid, m-am dus in directia ei si nu vad decat picioarele. Ea era inserata pe jumatate in casa, iar cealalta jumatate afara. Mi s-a parut funny modul ei de a intra prin efractie in propria casa cu capul inainte. Am avut noroc ca geamul bucatariei era deschis si usile din casa descuiate ca altfel faceam turturi de gheata in barbi pe la usi.
Dimineata a trebuit sa le spun si alor mei cum si-au incuiat copii afara in noaptea de revelion. Vinovatul: tata!
sâmbătă, 31 decembrie 2011
vineri, 30 decembrie 2011
La multi ani!
La multi ani dragii mei!
Va comunic de pe acum, ca maine nu stiu pe unde voi mai fi. Oricum, departe de laptop.
Va doresc sa aveti un an nou cu bucurii si sa va indepliniti toate visele. Sunt cele mai importante, deoarece ne fac fericiti (parerea mea :D).
Va pup!
Va comunic de pe acum, ca maine nu stiu pe unde voi mai fi. Oricum, departe de laptop.
Va doresc sa aveti un an nou cu bucurii si sa va indepliniti toate visele. Sunt cele mai importante, deoarece ne fac fericiti (parerea mea :D).
Va pup!
marți, 27 decembrie 2011
Ultimul mesaj
Astazi am primit un ultim mail de la el, ca raspuns la scrisoarea ascunsa intr-un colt,in speranta ca o va descoperi intr-o buna zi si o va citi. :) Si a gasit-o.
Nu am citit ce mi-a scris in mail. Am simtit ca nu mai sunt datoare sa citesc ceea ce imi spune. Asa ca...l-am sters. In acest gest de a sterge mailul, gasesc un simbol al libertatii sufletesti si al detasarii de trecut. Nu mai sunt agatata de nimic. Ma bucur doar de libertatea pe care o simt din plin, zambind, traind viata, facand lucruri copilaresti si prostesti, muncind in a-mi indeplini visele.
Nu stiu daca ce mi-a scris a fost de bine sau de rau, sau poate amandoua, ca raspuns la cele ce i-am adresat. Pe langa faptul ca am avut intentia de a dezvalui unele adevaruri pe care le-am tinut ascunse in mine si niciodata nu le-am expus, am adaugat si rautati. In principal scopul scrisorii mele a fost acela de a-l rani in orgoliul propriu si de a-l face sa ma urasca definitiv, sa iasa din viata mea si sa nu se mai intoarca dupa ani de zile sa ma mai caute asa cum procedeaza cu precedentele. Aici e capatul drumului nostru. Iar la acest capat se desfasoara un intreg labirint in care eu sigur voi pasi cu incredere. ;)
Nu am citit ce mi-a scris in mail. Am simtit ca nu mai sunt datoare sa citesc ceea ce imi spune. Asa ca...l-am sters. In acest gest de a sterge mailul, gasesc un simbol al libertatii sufletesti si al detasarii de trecut. Nu mai sunt agatata de nimic. Ma bucur doar de libertatea pe care o simt din plin, zambind, traind viata, facand lucruri copilaresti si prostesti, muncind in a-mi indeplini visele.
Nu stiu daca ce mi-a scris a fost de bine sau de rau, sau poate amandoua, ca raspuns la cele ce i-am adresat. Pe langa faptul ca am avut intentia de a dezvalui unele adevaruri pe care le-am tinut ascunse in mine si niciodata nu le-am expus, am adaugat si rautati. In principal scopul scrisorii mele a fost acela de a-l rani in orgoliul propriu si de a-l face sa ma urasca definitiv, sa iasa din viata mea si sa nu se mai intoarca dupa ani de zile sa ma mai caute asa cum procedeaza cu precedentele. Aici e capatul drumului nostru. Iar la acest capat se desfasoara un intreg labirint in care eu sigur voi pasi cu incredere. ;)
luni, 26 decembrie 2011
Whoa!...cum sa incep? Maine am o intalnire!!!!!!!!!!!!!
Sunt panicata. Se vede?!
Nici nu mai stiu ce se mai face la o intalnire. Ei bine, nu e chiar un "date". Mai mult ceva de "hai sa ne cunoastem si pe urma mai vedem". Ufff! Si nici nu stiu cum s-a ajuns la asta. Probabil o sa ma port ridicol si ca o complet idioata, dar asta este. Nu e ca si cum am cerut-o.
Dupa cateva schimburi de cuvinte pe FB, a urmat "ochii tai ma fascineaza si ma fac sa-mi pierd mintile", cuvinte adresate de un fost coleg de liceu. Cum nu prea ies in oras, am decis sa dau curs invitatiei si sa vad ce se intampla.
Si eu care credeam ca o sa reusesc sa dorm la noapte....in sfarsit! :(
Sunt panicata. Se vede?!
Nici nu mai stiu ce se mai face la o intalnire. Ei bine, nu e chiar un "date". Mai mult ceva de "hai sa ne cunoastem si pe urma mai vedem". Ufff! Si nici nu stiu cum s-a ajuns la asta. Probabil o sa ma port ridicol si ca o complet idioata, dar asta este. Nu e ca si cum am cerut-o.
Dupa cateva schimburi de cuvinte pe FB, a urmat "ochii tai ma fascineaza si ma fac sa-mi pierd mintile", cuvinte adresate de un fost coleg de liceu. Cum nu prea ies in oras, am decis sa dau curs invitatiei si sa vad ce se intampla.
Si eu care credeam ca o sa reusesc sa dorm la noapte....in sfarsit! :(
sâmbătă, 24 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi, cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că daca se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevarată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul şi el s-a întors în SUA, şi-au dat întâlnire în New York , în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir.
Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir . Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodata.
Aşteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el şi era minunata. Era dincolo de orice imaginaţie. Dar ea nu avea niciun trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Şi nu era frumoasă, chiar destul de urâtă şi îmbătrânită. Voi ce aţi fi ales? S-a îndreptat spre doamna urâtă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasa s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat ?
Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul spre persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
-Bună ziua, şi a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la restaurant.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi, cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că daca se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevarată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul şi el s-a întors în SUA, şi-au dat întâlnire în New York , în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir.
Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir . Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodata.
Aşteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el şi era minunata. Era dincolo de orice imaginaţie. Dar ea nu avea niciun trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Şi nu era frumoasă, chiar destul de urâtă şi îmbătrânită. Voi ce aţi fi ales? S-a îndreptat spre doamna urâtă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasa s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat ?
Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul spre persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
-Bună ziua, şi a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la restaurant.
miercuri, 7 decembrie 2011
Life goes ON
Pe pagina mea de facebook, anul acesta a fost anul nuntilor si al copiilor. Majoritatea cunoscutilor mei fie s-au casatorit, fie au adaugat un nou membru familiei lor. Nu ma oftic sincer. Va veni si vremea mea cand "the right one" va pune intrebarea si totul va fi "frumos si cu floricele". Iar daca nu, ma veti cunoaste ca "the lady with the cats". :))
Cred ca in sfarsit am depasit etapa aceea care ma tinea la nivelul solului. Informatii "pretioase", zic eu, mi-au fost furnizare si in momentul in care le-am aflat au fost ca un wake-up call. Am ajuns la concluzia ca sunt cea mai mare fraiera de pe pamant daca plang pentru cineva care nu merita aceste lacrimi.
Acum simt intr-adevar ca pot continua fara regrete...poate doar unul si anume anii irositi alaturi de aceasta persoana. Vestea buna e ca durerea aceea din piept cu care ma trezeam in fiecare dimineata nu mai este acolo. In locul ei si-au facut loc bucuria si viziunea crearii unui viitor. In sfarsit stiu ce vreau sa fac cu viata mea. Va fi un drum lung si lucrurile nu se vor intampla dintr-un foc, insa am rabdarea si increderea ca intr-o zi voi ajunge acolo unde mi-am propus.
Dragii mei zambiti! Viata e frumoasa si are partile ei bune. Suntem sanatosi, frumosi si capabili de a face lucruri marete. :) Fuck those who screwed you!
sâmbătă, 3 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)